Definita cuvantului progenitură
PROGENITÚRĂ s.f. Vlăstar, urmaș; (la animale) pui, prăsilă. [< fr. progéniture].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu progenitură
MIRÚȚĂ, miruțe, s. f. Plantă erbacee cu peri aspri și țepoși, cu flori purpurii sau violete (Anchusa officinalis). – Cf. mieriu1. Vezi definitia »
smicelúță, smicelúțe, s.f. (reg.) smicea mică; smicelușă. Vezi definitia »
cúrmă s.f. (reg.) ascuțiș, tăiș. Vezi definitia »
GREGORIÁNĂ adj. f. v. gregorian. [DOOM 2] Vezi definitia »
TERMOSFÉRĂ s. f. Ionosferă. – Termo- + sferă. Vezi definitia »