IRENÍSM s.n. (Liv.) 1. Orientare teologică tinzând la unificarea diferitelor confesiuni creștine pe baza punctelor lor comune. 2. Tendință spre pace. [Cf. it. irenismo]. Vezi definitia »

SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemănătoare de a se desfășura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea înregistrărilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie susținută de Eugen Lovinescu, potrivit căreia, în epoca modernă, cultura (și toate instituțiile) unui popor se dezvoltă, prin imitație și adaptare, în strânsă interdependență cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme]. Vezi definitia »

CICLÍSM s. n. sport cu bicicleta. (< fr. cyclisme) Vezi definitia »

DECLARATIVÍSM s. n. caracter declarativ. (< declarativ + -ism) Vezi definitia »

OPERAȚIONÍSM s.n. 1. Tendință a unor psihologi care concep psihologia ca un studiu al operațiilor de comportament, neglijând datele neexteriorizate ale conștiinței. 2. Operaționalism. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. opérationnisme, americ. operationism, it. operazionismo]. Vezi definitia »