chipíu (chipíe), s. n. – Șapcă militară. Fr. képi, din germ. Käppi. Probabil de la acest cuvînt provine cibică, s. f. (Trans. și Bucov., șapcă militară). Vezi definitia »

CÉRIU s. n. Element chimic, metal moale, ductil și strălucitor, folosit, în aliaj cu lantan și fier, la fabricarea pietrelor de brichete, a gloanțelor și a proiectilelor. – Din fr. cérium. Vezi definitia »

BINAGÍU, binagii, s. m. (Înv.) Mic antreprenor de construcții. – Din bina + suf. -giu. Vezi definitia »

EXÓRDIU s. n. prima parte a unui discurs; (p. ext.) introducere; prefață. (< lat. exordium) Vezi definitia »

bulangiu, bulangii, s.m. barbat homosexual Vezi definitia »