REVELÁȚIE, revelații, s. f. Dezvăluire, descoperire (neașteptată) a unui fenomen neobservat, a unui adevăr ascuns; p. ext. lucru revelat. ◊ Expr. A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde în chip neașteptat (și plăcut). ♦ (În concepțiile religioase) Fenomen prin care Dumnezeu își dezvăluie natura și voința sa anumitor persoane. [Var.: revelațiúne s. f.] – Din fr. révélation, lat. revelatio, -onis. Vezi definitia »

SÁLBIE s. f. v. salvie. Vezi definitia »

năzgódie s.f. (reg.) ciudățenie, bazaconie, drăcie. Vezi definitia »

cilimníe, cilimníi, s.f. (reg.) cilimină (v.), filimică. Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE, hipochinezii, s. f. (Med.) Scădere a capacității de mișcare. [Scris și: hipokinezie] – Cf. germ. Hypokinese. Vezi definitia »