INTELECȚIÚNE s.f. v. intelecție. Vezi definitia »

COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio) Vezi definitia »

fărmăcăciúne, fărmăcăciúni, s.f. (înv.) fermecătură. Vezi definitia »

CERTITÚDINE, certitudini, s. f. Siguranță, încredere deplină (în ceva sau în cineva). – Din lat. certitudo, -inis. Vezi definitia »

RECESIÚNE s.f. (Liv.) 1. Retragere. 2. (Ec.) Diminuare temporară a activității economice dintr-o țară, mai puțin gravă decât depresiunea sau criza. [Pron. -si-u-. / < lat. recessio, fr. récession]. Vezi definitia »