mumie cu coviltir expr. (intl.) persoană care poartă pălărie. Vezi definitia »

ȚIMÍR, țimire, s. n. 1. (Înv. și reg.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer. Vezi definitia »

BAȘBAFÍR s. n. v. baibafir. Vezi definitia »

TACRÍR, tacriruri, s. n. (Înv.) 1. Interogatoriu. 2. Proces-verbal. – Din tc. takrir. Vezi definitia »

a duce porcii la jir expr. (pop.) a sforăi în somn. Vezi definitia »