ERÍSTIC, -Ă, eristici, -ce, adj., subst. 1. Adj. Care aparține eristicii, referitor la eristică. ◊ Școala eristică = nume dat școlii filozofice din Megara, datorită înclinării ei spre controverse. 2. S. f. Artă a disputei, a controversei, care folosește argumente subtile sau recurge la artificii sofisticate. 3. S. m. și f. Adept al eristicii. – Din fr. éristique. Vezi definitia »

BUTÉLNIC, butelnice, s. n. Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. – Din bute + suf. -elnic. Vezi definitia »

GEOFÍZIC, -Ă I. adj. referitor la geofizică. II. s. f. știință care studiază structura și proprietățile fizice ale globului terestru. (< fr. géophysique) Vezi definitia »

FUMÁRIC adj. acid ~ = acid organic nesaturat, produs intermediar în metabolismul glucidelor și al acizilor grași. (< fr. fumarique) Vezi definitia »

NEURASTÉNIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de neurastenie. (< fr. neurasthénique) Vezi definitia »