DEFĂIMÁ, defăimez, vb. I. Tranz. 1. A vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia. ♦ (Rar) A se face de râs, a se compromite. 2. (Înv.) A disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi. [Prez. ind. și.: defáim] – Din lat. *diffamiare. Vezi definitia »

PRIMÁ, primez, vb. I. Intranz. (Livr.) A avea întâietate, a fi pe primul plan. – Din fr. primer. Vezi definitia »

DECIMÁ vb. tr. 1. (la romani și în evul mediu) a pedepsi o unitate militară executând câte unul din zece soldați, prin tragere la sorți. 2. a ucide, a omorî în număr mare; a extermina, a masacra. (< fr. décimer, lat. decimare) Vezi definitia »

iarmá s.m. (reg.) somn mijlociu (pește), pană, iaprac, somotei, moacă. Vezi definitia »

LUMÁ s. f. Monedă divizionară în Armenia, a suta parte dintr-un dram². (armeană luma(y) = bănuț < siriacă lumā; cf. engl. l(o)uma) [AHDEL] Vezi definitia »