Definita cuvantului propriu
PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. ◊ Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ◊ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. figurat) Prim, de bază, natural. [Pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu propriu
CONTRADICTÓRIU, -IE adj. (despre idei, tendințe, fenomene) care se contrazic între ele, care se exclud reciproc; contrar. ♦ în ~ = în opoziție de idei cu ceva sau cu cineva. (< fr. contradictoire, lat. contradictorius) Vezi definitia »
CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s. n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu. 2. (Rar) Deserviciu. – Contra1- + serviciu. Vezi definitia »
REZOLUTÓRIU, -IE adj. (jur.) care determină anularea (unui act). (< fr. résolutoire, lat. resolutorius) Vezi definitia »
SARDÓNIU s.n. v. sardonix. Vezi definitia »
LITÍGIU s.n. Conflict, ciocnire de interese care poate constitui obiectul unui proces. [Pron. -giu, pl. -ii, -uri. / cf. fr. litige, lat. litigium]. Vezi definitia »