Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
BIPARTÍȚIE s. f. diviziune în două părți. (< fr. bipartition) Vezi definitia »
AEROMAGNETOMETRÍE s. f. metodă de măsurare din avion a prospecțiunilor magnetice terestre. (< aero- + magnetometrie) Vezi definitia »
SPLENOPEXÍE s.f. Fixarea chirurgicală a splinei. [Gen. -iei. / < fr. splénopexie, cf. gr. splen – splină, pexis – fixare]. Vezi definitia »
CLAUSTRÁȚIE s.f. Claustrare. [Gen. -iei. / cf. fr. claustration]. Vezi definitia »
ASEPSÍE s. f. Stare a unui obiect (chirurgical) caracterizată prin absența microbilor în urma sterilizării prin procedee fizice. – Fr. asepsie (< gr.). Vezi definitia »