Definita cuvantului proscripție
PROSCRÍPȚIE s.f. 1. Procedeu de condamnare la moarte fără judecată, înscriind numele persoanei condamnate pe o listă care se afișa. 2. Izgonire din patrie; surghiun. [Gen. -iei, var. proscripțiune s.f. / cf. fr. proscription, lat. proscriptio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu proscripție
ERUDÍȚIE s.f. Cunoaștere aprofundată a uneia sau a mai multor științe (dobândită mai ales prin lecturi); cultură vastă. [Gen. -iei, var. erudițiune s.f. / cf. fr. érudition, lat. eruditio]. Vezi definitia »
ZOOBIOLOGÍE s. f. biologie animală. (< fr. zoobiologie) Vezi definitia »
SUFLERÍE s. f. totalitatea tuburilor unei orgi. ♦ ~ aerodinamică = tunel amenajat pentru studiul forțelor aerodinamice. (< fr. soufflerie) Vezi definitia »
VENOTOMÍE s. f. secționare chirurgicală a unei vene. (< engl. venotomy) Vezi definitia »
NESTATORNICÍE s. f. Lipsă de statornicie; inconstanță. – Ne- + statornicie. Vezi definitia »