Definita cuvantului prozodie
PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prozodie
FILONICHÍE, filonichii, s. f. (Înv.) Discuție aprinsă; ceartă, dispută. – Din ngr. filonikía. Vezi definitia »
SEISMONASTÍE s.f. (Bot.) Mișcare a organelor unor plante superioare provocată de loviri sau de scuturare. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismonastie]. Vezi definitia »
PAHICHEILÍE s. f. îngroșare exagerată a buzelor. (< engl. pachycheilia) Vezi definitia »
COLANGIOGRAFÍE s. f. radiografie a căilor biliare cu o substanță de contrast. (< fr. cholangiographie) Vezi definitia »
PROGENÍE s. f. prognatism. (< germ. Progenie) Vezi definitia »