Definita cuvantului prozodie
PROZODÍE s.f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul versificației din punctul de vedere al raportului dintre silabe în vers, considerate după accent sau după lungime. 2. Știința grupării cuvintelor în unități ritmice. V. metrică. ♦ (P. ext.) Pronunțare ritmică a cuvintelor. [Gen. -iei, var. prosodie s.f. / cf. fr. prosodie, it., lat. prosodia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prozodie
prósie, prósii, s.f. (pop.) 1. ogor arat și semănat pentru prima dată, după ce a fost necultivat doi sau trei ani; ogor nelucrat sau abia desțelenit. 2. (reg.; în forma: prosâie) fânaț. 3. (reg.) moșie strămoșească. Vezi definitia »
DISIMILÁȚIE s.f. Modificare sau dispariție a unui sunet dintr-un cuvânt sub influența unui alt sunet identic sau asemănător din același cuvânt. [Gen. -iei, var. disimilațiune s.f. / cf. fr. dissimilation]. Vezi definitia »
DEFLÉCȚIE s.f. v. deflexiune. Vezi definitia »
XILOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici viitorul în lemn. (din pref. xilo- + suf. -manție) Vezi definitia »
ȘODÉNIE, șodenii, s. f. (Reg.) Ciudățenie; nostimadă. – Din șod + suf. -enie. Vezi definitia »