RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie]. Vezi definitia »

CĂȚÉL, căței, s. m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule. 3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi. – Lat. catellus. Vezi definitia »

franghel s. m. sg. (reg.) apelativ folosit între prieteni. Vezi definitia »

drapel, flamura, stindard Vezi definitia »

Cel care, în vechime, dădea vasele în pivniță, cercuindu-le la nevoie( v. și Eugen Pavlescu, Economia breslelor în Moldova, Fundația Regele Carol I, București, 1939, p. 611). Vezi definitia »