VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. Vezi definitia »

TOXICOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază otrăvurile și acțiunea lor asupra organismului. [Gen. -iei. / < fr. toxicologie, cf. gr. toxikon – otravă, logos – studiu]. Vezi definitia »

ALVEOLOTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a alveolelor dentare. [Gen. -iei. / < fr. alvéolotomie]. Vezi definitia »

CRONAXÍE s.f. Timpul fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; (spec.) durata minimă de acțiune a unui curent electric, necesar ca substratul excitat să atingă pragul de răspuns. [Gen. -iei. / < fr. chronaxie, cf. gr. chronos – timp, axia – evaluare]. Vezi definitia »

ENTEROSTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere operatorie la piele a unei anse intestinale. [Gen. -iei. / < fr. entérostomie, cf. gr. enteron – intestin, stoma – deschidere]. Vezi definitia »