BAUXÍTĂ s.f. Rocă formată în procesul de alterare a rocilor sedimentare magmatice, bogate în silicați de aluminiu, care se găsește în natură sub formă de mase compacte. [Pron. ba-u-, pl. -te, var. bauxit s.n. / < fr. bauxite, cf. Baux – comună în Franța]. Vezi definitia »

SPOROGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a sporilor; sporulație (1). (< fr. sporogenèse) Vezi definitia »

TÓCĂ s.f. 1. Acoperământ pentru cap, fără boruri, purtat în trecut de avocați sau de magistrați. 2. Pălărioară fără boruri sau căciuliță pe care o poartă femeile. [< fr. toque, cf. it. tocco]. Vezi definitia »

BĂDICÚȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică. Vezi definitia »

GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. géophyte) Vezi definitia »