Definita cuvantului protonotar
PROTONOTÁR s.m. (Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu protonotar
TISULÁR, -Ă adj. (Anat.) Referitor la țesuturi, al țesuturilor. [Cf. fr. tissulaire]. Vezi definitia »
pliscár1, pliscári, s.m. (reg.) codobatură sură. Vezi definitia »
VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar. Vezi definitia »
SELENÁR, -Ă adj. din Lună, lunar; (ca) de (pe) Lună; selenit2 (I). (< selen- + -ar) Vezi definitia »
NODULÁR, -Ă adj. 1. Cu noduli, cu aspect de noduli. 2. Fontă nodulară = fontă modificată în care masa de bază este formată din perlită sau ferită, iar grafitul are forma de noduli. [Cf. fr. nodulaire]. Vezi definitia »