HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [Pr.: -ca-ust. – Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste. Vezi definitia »

ANTIREGALÍST, -Ă, antiregaliști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care luptă împotriva regalității. – Anti- + regalist. Vezi definitia »

ONTOLOGÍST s. m. specialist în ontologie; ontolog. (< fr. ontologiste) Vezi definitia »

CHIETÍST/CVIETÍST, -Ă adj., a. m. f. (adept) al chietismului. (< fr. quiétiste) Vezi definitia »

BALADÍST s.m. (Liv.) Autor, cântăreț de balade. [Et. incertă]. Vezi definitia »