ADERÉNȚĂ, aderențe, s. f. 1. (Med.) Țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, în urma unei infecții sau intervenții chirurgicale, unind organe care în mod normal sunt separate; bridă. 2. (Tehn.) Forță care menține alăturate două corpuri aflate în contact. Aderența dintre roțile unui vehicul și șosea. ♦ Fenomen de legătură între beton și oțel în construcțiile de beton armat. 3. Aderare, solidarizare conștientă la ceva. – Din fr. adhérence. Vezi definitia »

a fi prieten la cataramă / la toartă (cu cineva) expr. a fi prieten foarte bun (cu cineva). Vezi definitia »

ALIDÁDĂ, alidade, s. f. Dispozitiv atașat la diferite aparate topografice, care servește la măsurarea unghiurilor. – Din fr. alidade, lat. alidada. Vezi definitia »

MECONÍNĂ s. f. alcaloid obținut prin hidroliza narcotinei. (< fr. méconine) Vezi definitia »

cepíță, cepíțe, s.f. (reg.) chipiu, șapcă. Vezi definitia »