CONTONDÉNT, contondente, adj. (Despre obiecte, corpuri) Tare, ale cărui lovituri provoacă contuzii fără a tăia sau a sângera. – Din fr. contondant. Vezi definitia »

CAMPAMÉNT, campamente, s. n. Instalare temporară a unei unități militare sau, p. ext., a unui grup de turiști, de vânători etc. pe un câmp, în corturi; tabără (1); (concr.) locul unde are loc instalarea; obiectele necesare instalării – Din fr. campement. Vezi definitia »

pogorământ s.n. (înv.) coborâre. Vezi definitia »

IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredentist (2). – Din it. irredento. Vezi definitia »

FLAMBOAIÁNT, -Ă adj. strălucitor, scânteietor. ♦ stil ~ = formă particulară a stilului gotic caracterizat printr-o boltă de ogive, arcele pierzându-se direct în stâlp, fără a se sprijini pe un capitel. (< fr. flamboyant) Vezi definitia »