TÓPLIȚĂ, toplițe, s. f. (Reg.) 1. Izvor, pârâiaș cu apă caldă; ochi de apă care nu îngheață iarna. 2. Braț izolat, mort al unui râu; apă stătătoare, băltoacă. 3. Loc special amenajat într-o topliță (1, 2) pentru puieții de salmonide din incubatoare, în vederea acomodării înainte de trecerea lor în apele curgătoare. – Din sl. toplica. Vezi definitia »

téză (-ze), s. f. – Afirmație bazată pe o concepție. Fr. thèse. Vezi definitia »

OFTALMOCONIÓZĂ s.f. Boală a ochilor produsă de praf. [Pron. -ni-o-. / < fr. ophtalmoconiose, cf. gr. ophthalmos – ochi, konis – pulbere]. Vezi definitia »

scăpărúșă, scăpărúșe, s.f. (reg.) chibrit. Vezi definitia »

METRÓPOLĂ s. f. 1. stat-oraș antic considerat în raport cu coloniile pe care le-a întemeiat. 2. stat imperialist considerat în raport cu coloniile sale. 3. oraș mare, capitală a unei țări. (< fr. métropole) Vezi definitia »