AMFICARPÍE s.f. (Bot.) Proprietate a unor plante de a forma două tipuri de flori și de fructe. [Cf. germ. Amphikarpie < gr. amphi – dublu, karpos – fruct]. Vezi definitia »

PROCTOPEXÍE s. f. fixare chirurgicală a rectului de osul sacru sau de ligamentul sacrosciatic. (< fr. proctopexie) Vezi definitia »

FARMACÍE s.f. 1. Disciplină medicală care studiază prepararea, păstrarea, distribuirea și controlul medicamentelor. 2. Laborator, prăvălie, local unde se prepară și se vând medicamente. [Gen. -iei. / < fr. pharmacie, cf. gr. pharmakon – remediu]. Vezi definitia »

GRAVIMETRÍE s. f. 1. ramură a geofizicii care studiază distribuția geografică a câmpului gravitațional. 2. măsurare a intensității gravitației. 3. metodă de analiză chimică bazată pe determinarea cantității unui corp dintr-un amestec prin cântărirea unui compus al său, insolubil și de compoziție cunoscută, obținut prin acțiunea unui reactiv asupra amestecului. (< fr. gravimétrie, germ. Gravimetrie) Vezi definitia »

TITILOMANÍE s. f. 1. mania de a se scărpina. 2. onicofagie. (< fr. titilomanie) Vezi definitia »