ANTITÉZĂ s. f. 1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți. 2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei. (< fr. antithèse, gr. antithesis) Vezi definitia »

ÎNĂCREÁLĂ s. f. (Pop.) Substanță acră cu care se înăcrește o mâncare; mâncare acră sau înăcrită. – Înăcri + suf. -eală. Vezi definitia »

HEPTÓDĂ s.f. (Electr.) Tub electronic cu șapte electrozi. [< fr. heptode]. Vezi definitia »

ANASTRÓFĂ s.f. (Lit.) Inversare a topicii normale a cuvintelor în frază. [< fr. anastrophe]. Vezi definitia »

PARODONTOGRÁMĂ, parodontograme, s. f. (Med.) Diagramă a datelor obținute prin parodontometrie. – Din fr. parodontogramme. Vezi definitia »