țeápă (-țépe), s. f. – 1. Temperament, fire, caracter. – 2. Neam, soi. Sl. teti, tepą „a bate (monedă)” (Tiktin). Pare dublet al lui tapă, s. f. (tăietură în partea de jos a copacului pentru a-i marca direcția de cădere la tăiere; margine, tiv; cep), a cărui der. din v. germ. tappa › germ. Zapfen (Giuglea, Dacor., III, 680; REW 8565) este improbabilă. Legătura dintre teapă și sl. cepŭ (Conev 65) nu este posibilă; cu lat. stipa (Scriban) este la fel de improbabilă. Vezi definitia »

părúșcă s.f. (reg.) plantă din familia gramineelor cu spice lungi; țăpoșică, păișită. 2. loc de pășunat pe un munte. Vezi definitia »

legníță, legníțe, s.f. (reg.) loc foarte friguros. Vezi definitia »

PAHIVAGINÍTĂ s.f. (Med.) Vaginită caracterizată prin hipertrofia papilelor mucoasei. [< fr. pachyvaginite]. Vezi definitia »

FAVÉLĂ s. f. cartier de cocioabe în America Latină. (< sp. favela) Vezi definitia »