OCULTAȚIÚNE s.f. v. ocultație. Vezi definitia »

INSIȚIÚNE s. f. (herald.) partiție realizată în câmpul unui scut, centru al vârfului inferior al scutului triunghiular. (< lat. insitio, altoire) Vezi definitia »

CONCREȚIÚNE s.f. Concreționare. ♦ Depunere care se formează în rocile sedimentare prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase în jurul unui corp străin; sinter. ♦ Formațiune constând din precipitări de săruri în țesuturi sau organe cavitare. [Pron. -ți-u-. / < fr. concrétion]. Vezi definitia »

SCIZIÚNE s. f. separație, despărțire, dezbinare intervenită într-un grup, într-o organizație care anterior era bine închegată. (< fr. scission, lat. scissio) Vezi definitia »

întinăciúne s.f. (înv.) spurcare, pângărire, necinstire. Vezi definitia »