PROTESTATÁR, -Ă adj. Care conține un protest; de protest. // s.m. și f. Cel care protestează, care prezintă un protest. [Cf. fr. protestataire]. Vezi definitia »

păscălár, păscălári, s.m. (reg.) 1. pescar. 2. pescăruș. 3. specie de pasăre de prund (prumdăraș). Vezi definitia »

SUPLIMENTÁR, -Ă adj. care se adaugă (la ceva); folosit ca supliment. ♦ care este în plus. ♦ unghi ~ = unghi care, împreună cu un unghi dat, formează 180º; ore ~ e = ore de muncă efectuate peste norma obișnuită. (< fr. supplémentaire) Vezi definitia »

VULGÁR, -Ă adj. 1. Cunoscut de toată lumea; comun, obișnuit, curent. ◊ Logaritm vulgar = logaritm a cărui bază este numărul 10; logaritm zecimal. 2. Ordinar, grosolan, trivial. ♦ (Despre limbă) Vorbit de popor; popular. ◊ Limba latină vulgară = limba latină populară. 3. Lipsit de bază științifică; neștiințific. ◊ Materialism vulgar = curent filozofic apărut în Germania pe la jumătatea sec. XIX, care, în esență, reduce întreaga realitate la materie, considerând și conștiința de natură materială. // s.f. Denumire a limbii italiene, folosită mai ales în epoca medievală și medie. [< lat. vulgaris, cf. fr. vulgaire]. Vezi definitia »

ALMÁR, almare, s. n. (Reg.) Dulap în care se păstrează alimente, vase sau haine. – Din magh. almáriom. Vezi definitia »