LÍNIE s. f. 1. figură continuă cu o singură dimensiune, descrisă de un punct prin deplasare sau obținută prin intersecția a două suprafețe. 2. trăsătură imaginară care arată o direcție dată, o limită etc. 3. descendență, filiație. 4. sistem de fortificații. ◊ șirul luptătorilor într-o bătălie; direcția generală a pozițiilor trupelor. 5. cele două șine paralele pe care merge trenul; totalitatea instalațiilor unei căi ferate. 6. legătură aeriană sau maritimă între două puncte. ◊ legătură de telecomunicații între două puncte. 7. (pl.) trăsăturile caracteristice ale unui obiect, ale feței cuiva; contur, profil. ◊ ținută. 8. (fig.) orientare; direcție. 9. (poligr.) rând într-o pagină. ◊ placă subțire de metal cu care se imprimă liniile sau se distanțează rândurile. 1⁰. riglă. 1¹. (mar.) ecuator. 1². gamă de produse (cosmetice). (< lat. linea, germ. Linie, fr. ligne) Vezi definitia »

VINCULÁȚIE s. f. mod de decontare în relațiile economice internaționale, livrarea mărfurilor de către exportator nu pe adresa importatorului, ci pe a unei bănci. (< germ. Vinkulation) Vezi definitia »

ANURÍE s.f. Încetare patologică a secretării urinii. [Gen. -iei. / < fr. anurie, cf. gr. an – fără, ouron – urină]. Vezi definitia »

VASOPLEGÍE s.f. (Med.) Vasodilatație generalizată. [Gen. -iei. / < fr. vasoplégie]. Vezi definitia »

CREÁȚIE s. f. 1. acțiunea de a crea; produs al muncii creatoare; lucru, operă creată. 2. interpretare originală, reușită a unui rol într-o piesă sau într-un film. 3. totalitatea ființelor create de către Dumnezeu; univers. (< fr. création, lat. creatio) Vezi definitia »