Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
HIPNOPEDÍE s. f. ansamblu de procedee menite să transmită cunoștințe în timpul somnului prin sugestie. (< fr. hypnopédie) Vezi definitia »
CRANIOSCOPÍE s. f. 1. disciplină care determină calitățile morale și intelectuale pe baza examinării formei craniului. 2. examinare a craniului. (< fr. crânioscopie) Vezi definitia »
CONDROMALACÍE s. f. ramolisment al cartilajelor. (< fr. chondromalacie) Vezi definitia »
PREFORMÁȚIE s.f. (Înv.) Conformație moștenită; predispoziție; preformism. [Gen. -iei, var. preformațiune s.f. / cf. fr. préformation, engl. preformation, germ. Präformation, it. preformazione]. Vezi definitia »
IDIOPATÍE s. f. boală independentă de alte afecțiuni ale organismului, având propriile ei cauze. (< fr. idiopathie) Vezi definitia »