Definita cuvantului puncție
PÚNCȚIE s.f. Străpungerea cu un instrument ascuțit (ac etc.) a unui organ sau a unei cavități a corpului pentru a se scoate un lichid sau un gaz. [Gen. -iei, var. puncțiune s.f. / cf. fr. ponction, lat. punctio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu puncție
MINIENCICLOPEDÍE, minienciclopedii, s. f. (Rar) Microenciclopedie. [Pr.:-ni-en-] – Mini1- + enciclopedie. Vezi definitia »
IMAGINÁȚIE s. f. capacitatea de a transforma reprezentările ce reflectă realitatea existentă și de a crea pe această bază noi reprezentări; invenție. ◊ închipuire, fantezie. (< fr. imagination, lat. imaginatio) Vezi definitia »
DESCRÍE vb. III. tr. 1. A înfățișa, a prezenta (ceva) în cuvinte. 2. A trasa o linie curbă. 3. A parcurge o traiectorie. [P.i. descríu, 5 -scrieți, perf.s. -scrisei, part. -scris. / cf. fr. décrire, după scrie]. Vezi definitia »
CHINEZITERAPÍE s. f. terapeutică prin diferite activități ce presupun mișcare; chinetoterapie. (< fr. kinésithérapie) Vezi definitia »
ALEZÍE s.f. Neputință a bolnavului de a citi litere, cifre sau note muzicale. [Gen. -iei. / < fr. alésie]. Vezi definitia »