METÁL s.n. 1. Element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură și de electricitate, ductil și maleabil, de obicei solid la temperatura obișnuită. 2. Aliaj al unor metale (1). [Pl. -le, -luri. / cf. fr. métal, germ. Metall < lat. metallun]. Vezi definitia »

SINSEPÁL, -Ă adj. (despre flori, plante) cu sepalele unite. (< fr. synsépale) Vezi definitia »

TRADIȚIONÁL, -Ă, tradiționali, -e, adj. Care s-a păstrat prin tradiție, care ține de tradiție, întemeiat pe tradiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. traditionnel. Vezi definitia »

CABRAL, Pedro Álvares (1467 sau 1468-c. 1520), navigator portughez. A descoperit și a explorat (1500) litoralul brazilian al Americii de Sud. Vezi definitia »

MONOCLINÁL, -Ă adj., s. n. (structură geologică) sub forma unor straturi succesive, cu același sens și unghi de înclinare. (< fr. monoclinal) Vezi definitia »