IZOSPORÍE s. f. însușire a unor plante de a produce izospori. (< germ. Isosporie) Vezi definitia »

SECHESTRÁȚIE s. f. 1. sechestrare. 2. necroză a unui os. ♦ ~ pulmonară = malformație congenitală a plămânului prin irigarea anormală a unei părți a acestuia de o arteră din aortă. (< fr. séquestration, lat. sequestratio) Vezi definitia »

DILATÁȚIE, dilatații, s. f. Creștere a dimensiunilor unui corp sub acțiunea căldurii; dilatare. ♦ Coeficient de dilatație = creșterea unității de lungime, de suprafață sau de volum a unui corp, raportată la 1 Vezi definitia »

ósie (ósii), s. f. – Ax, axă. Sl. osi (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 231; Conev 69; Petrovici, Dacor., X, 139), cf. bg., sb., cr., ceh., pol. os, rus. osi. Vezi definitia »

CITOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul celulei. [Gen. -iei. / < fr. cytologie, cf. gr. kytos – celulă, logos – studiu]. Vezi definitia »