SEMICONSONÁNTĂ s. f. semiconsoană. (< semi- + consonantă) Vezi definitia »

TRAHEOMICÓZĂ, traheomicoze, s. f. (Bot.) Boală infecțioasă și contagioasă a plantelor, provocată de unele ciuperci. [Pr.: -he-o-] – Din fr. trachéomycose. Vezi definitia »

CURBÚRĂ s. f. îndoitură în formă de arc, arcuire; locul îndoiturii. ◊ regiune muntoasă, deluroasă în formă de semicerc. (< fr. courbure) Vezi definitia »

DANTÚRĂ, danturi, s. f. 1. Totalitatea dinților unei persoane; p. ext. felul în care sunt înșirați și alcătuiți dinții; dentiție. ◊ Dantură (falsă) = proteză dentară. 2. Ansamblu format din dinții unor organe de mașini sau scule (roți dințate, freze, broșe etc.). – Din fr. denture. Vezi definitia »

ANTIVITAMÍNĂ, antivitamine, s. f. (Farm.) Substanță care se opune efectelor unei vitamine. – Din fr. antivitamine. Vezi definitia »