SIONÍSM s. n. Mișcare politică și religioasă născută din nostalgia Sionului, prezent în permanență în conștiința evreilor după exil, cauzată în sec. al XIX-lea de către antisemitismul rusesc și polonez și accelerată de afacerea Dreyfus și care, având în vedere stabilirea unei vetre naționale evreiești pe pământul strămoșesc, și-a atins scopul în 1948 prin crearea statului Israel. ◊ Sionism religios, sionism socialist. (< împrum. din germ. Zionismus, cuv. creat de către scriitorul Nathan Birnbaum (1864-1937, pseudonim: Mathias A(s)cher) în 1886, în revista sa Selbstemancipation = autoemanciparea, deriv. prin interm. suf. -ismus = -ism, din Zion = Sion, numele uneia dintre colinele din Ierusalim, apoi, p.ext., al orașului însuși < ebr. biblică Țiyyōn; rabinul Mohilever este socotit întemeietorul sionismului) [TLF] Vezi definitia »

FIDEÍSM s. n. Concepție care dă prioritate credinței religioase față de știință ori le pune pe același plan. – Din fr. fidéisme. Vezi definitia »

FIDEÍSM s.n. 1. Concepție filozofică iraționalistă care dă credinței prioritate față de știință sau pune credința pe același plan cu știința. 2. Concepție iraționalistă, dezavuată de biserică, potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. [Pron. -de-ism. / < fr. fidéisme, cf. lat. fides – credință]. Vezi definitia »

ANTIJUNIMÍSM s.n. Atitudine, concepție contrară junimiștilor. [< anti- + junimism]. Vezi definitia »

MICROSEÍSM s. n. seism de intensitate foarte slabă. (< fr. microséisme) Vezi definitia »