SUITÓR, -OÁRE, suitori, -oare, adj., s. f., s. m. 1. Adj. Care suie, urcă, ascendent; spec. (despre plante) agățător. 2. Adj. (Despre ritmul versurilor) Cu intonație crescândă; ascendent. 3. S. f. Trecere verticală sau înclinată prin care se realizează legătura între două lucrări miniere situate la nivele diferite sau între un orizont subteran și suprafață și care nu este echipată cu mijloace de transport. 4. S. m. (Înv.) Rudă în linie ascendentă. [Pr.: su-i-] – Sui + suf. -tor. Vezi definitia »

BĂNIȘÓR¹, bănișori, s. m. diminutiv al lui ban¹. – Ban¹ + suf. -ișor. Vezi definitia »

LAMINÓR, laminoare, s. n. 1. Instalație care transformă un material (metalic) în lame, fire etc. 2. Mașină care întinde un material textil aflat în formă de bandă pentru a-i uniformiza grosimea și a-i face firele paralele. 3. Mașină care macină sau sfărâmă anumite materiale pentru a pregăti pasta de argilă, nisipul de concasor etc. – Din fr. laminoir. Vezi definitia »

RADIOCONDUCTÓR, radioconductoare, s. n. Corp care devine conducător de electricitate sub influența undelor electromagnetice. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioconducteur. Vezi definitia »

singuriór, -oáră, adj. (reg.) singurel. Vezi definitia »