REVELÁȚIE s.f. Dezvăluire, descoperire, revelare (a unei calități, a unui adevăr ascuns etc.); (p. ext.) lucru revelat. ♦ A fi o revelație = a depăși așteptările, a surprinde, a uimi (prin calități). ♦ (În credințele mistice) Dezvăluire a voinței lui Dumnezeu, făcută cuiva înzestrat cu facultăți supraraționale. [Gen. -iei, var. revelațiune s.f. / cf. fr. révélation, lat. revelatio]. Vezi definitia »

BIZARERÍE, bizarerii, s. f. Ciudățenie, extravaganță; fantezie. – Fr. bizarrerie. Vezi definitia »

SEMINÁȚIE s.f. Împrăștiere și germinare spontană a semințelor. [Gen. -iei. / < fr. sémination]. Vezi definitia »

JẮRDIE s. f. v. jordie. Vezi definitia »

URETRORAGÍE s. f. hemoragie pe uretră, în afara micțiunii. (< fr. urétrorragie) Vezi definitia »