șúică¹, șúici, s.f. (reg.) peștișor argintiu; obleț. Vezi definitia »

țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare. Vezi definitia »

PIRUÉTĂ, piruete, s. f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; p. ext. rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie etc. [Pr.: -ru-e-] – Din fr. pirouette. Vezi definitia »

TURTURÍCĂ, turturele, s. f. (Ornit.) Turturea. – Turturea + suf. -ică. Vezi definitia »

CETINĂ (‹ bg., scr.) s. f. 1. Ramură de conifere. 2. Cetină-de-negi = arbust din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate foarte ramificate, frunze solzoase și flori unisexuate sau hermafrodite (Juniperus sabina); area areal restrîns la Cheile Bicazului, M-ții Vrancei, versanții dinspre Oltenia ai Carpaților Meridionali, M-ții Apuseni; se cultivă în grădini ca arbust decorativ; este otrăvitor. Vezi definitia »