RADIOCOMBÍNĂ s. f. combină muzicală cu un aparat de radio, un electrofon și un dulap pentru discuri. (< radio² + combină) Vezi definitia »

intrigă, lucrătură Vezi definitia »

RIBONUCLEÁZĂ s. f. enzimă pancreatică, cu acțiune specifică asupra acidului ribonucleic. (< fr. ribonucléase) Vezi definitia »

REZONÁNȚĂ s.f. 1. Fenomen care se produce când un corp de dimensiuni mari poate fi făcut să vibreze sub acțiunea unei forțe aplicate la intervale regulate. ♦ Proprietate a unor corpuri, a unor încăperi etc. de a întări și prelungi sunetele. ◊ Cutie de rezonanță = cutie care produce rezonanța unui instrument cu coarde. 2. Creștere puternică a secțiunii eficace a unei reacții nucleare pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. 3. Teoria rezonanței = concepție reprezentând o dezvoltare a teoriei mezomeriei, care stabilește, cu ajutorul unor metode ale mecanicii cuantice, structura particulelor chimice. 4. Ecou, răspuns, rezultat. [Cf. lat. resonantia, fr. résonance, it. risonanza]. Vezi definitia »

miálă, miéle, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie. Vezi definitia »