Definita cuvantului receptacul
RECEPTÁCUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu receptacul
verbul reprezinta o actiune Vezi definitia »
organul de penetrare a femei Vezi definitia »
LOCÚL s. m. 1. cavitate săpată în pereții mormintelor din epoca romană, în care se depunea trupul mortului. 2. (bot.) cavitate mică a unui organ (ovar, antenă); lojă (4). (< fr. locule, lat. loculus) Vezi definitia »
modul prin care se fac copiii Vezi definitia »
a încresta răbojul expr. (friz.) a tăia un client cu foarfeca la ureche. Vezi definitia »