Definita cuvantului receptacul
RECEPTÁCUL s.n. 1. Partea superioară lărgită a pedunculului floral al unei plante, unde se inserează organele de reproducere ale acesteia. 2. Formație anatomică care primește sau conține ceva. ♦ (Fig.) Loc unde se adună, se înmagazinează ceva. [Pl. -le, (s.m.) -li, var. receptacol s.n. / < lat. receptaculum, cf. fr. réceptacle].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu receptacul
șestul! interj. atenție!, păzea! Vezi definitia »
FUNÍCUL, funiculi, s. m. (Biol.) Fir care fixează ovulul de placentă. – Din fr. funicule, lat. funiculus. Vezi definitia »
BANJUL, cap. Gambiei, port în estuarul fl. Gambia; 145,7 mii loc. (1983, cu suburbiile). Centru comercial. Aeroportul internațional Yundum. Export de cauciuc, arahide, ulei de palmier. Întrepr. de prelucr. a arahidelor. Constr. de nave fluviale. Întemeiat de englezi în 1816. Centrul ad-tiv al coloniei (din 1834) și protectoratului britanic Gambia (1902). Cap. statului independent Gambia (din 1965). Vechiu nume: Bathurst (pînă în 1973). Vezi definitia »
Orcicul mare de la căruța cu doi cai de capetele căruia se agață orcicurile cailor. Vezi definitia »
FUNÍCUL1 s. m. 1. nume dat celor trei diviziuni principale ale măduvei spinării. ◊ formație anatomică cu aspect de cordon. 2. (biol.) cordon care leagă ovulul cu placenta. (< fr. funicule, lat. funiculus) Vezi definitia »