COTÓR, (1, 2) cotoare, s. n., (3) cotori, s. m. 1. S. n. Tulpină, lujer (la legume și la plante erbacee) care susține frunzele, fructul sau florile. ♦ Partea de jos a unei tulpini. Cotorul viței. ♦ Cocean (3). ♦ Rest nefolositor dintr-un obiect uzat. ♦ (Fam.) Mătură foarte uzată. 2. S. n. Parte, loc unde se leagă sau unde se cos foile unei cărți, ale unui registru, ale unui caiet etc. ♦ Parte a unui chitanțier, a unui bonier etc. rămasă după ce s-au rupt jumătățile detașabile ale foilor; partea fiecărei foi care rămâne în chitanțier, bonier etc. după predarea chitanței. 3. S. m. (La ființe; rar) Partea dinspre rădăcină a unei pene, a unei cozi sau a unui fir de păr. – Et. nec. Vezi definitia »

PROPTITÓR, -OÁRE, proptitori, -oare, adj. (Rar) Care sprijină, susține, proptește. – Propti + suf. -tor. Vezi definitia »

MODERNIZATÓR, -OÁRE, modernizatori, -oare, adj. (Rar) Care modernizează, care are tendința de a moderniza. – Moderniza + suf. -tor. Vezi definitia »

DELAPIDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o delapidare. (după fr. dilapidateur) Vezi definitia »

CULTIVATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care se ocupă cu cultura pământului, a plantelor etc. II. s. n. mașină agricolă pentru afânarea solului, la prășitul culturilor agricole etc. (< fr. cultivateur) Vezi definitia »