IDEÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la o idee sau la ideație; care nu există sau nu poate exista decât în gândire. 2. perfect, desăvârșit; model. II. s. n. 1. model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (mat.) mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. (< fr. idéal, lat. idealis) Vezi definitia »

SUBLIMINÁL, -Ă adj. Sub pragul conștiinței. ◊ Excitație subliminală = excitație foarte slabă, sub nivelul pragului senzorial, care nu poate provoca o senzație. [< fr. subliminal, cf. lat. sub – dedesubt, limen – prag]. Vezi definitia »

ATRIÁL, -Ă, atriáli, -e, adj. Referitor la atriu. (cf. fr., germ. atrial) Vezi definitia »

ATONÁL, -Ă adj. (Muz.) Compus după regulile atonalității, în afara sistemului tonal tradițional. [Cf. fr. atonal, it. atonale]. Vezi definitia »

SCANDÁL, scandaluri, s. n. 1. Zarvă, vâlvă produsă de o faptă reprobabilă, rușinoasă; indignare, revoltă provocată de o asemenea faptă. ♦ Zgomot mare, gălăgie, tărăboi. ◊ Expr. (Fam.) A face cuiva scandal = a mustra aspru, a certa pe cineva cu vorbe aspre pe ton ridicat. 2. Întâmplare care tulbură ordinea publică; faptă urâtă, rușinoasă, care provoacă indignare. ♦ Situație rușinoasă; rușine. – Din fr. scandale, lat. scandalum. Vezi definitia »