suflețitóriu, suflețitórie, adj., s.m. și f. (înv.) (persoană) care însuflețește. Vezi definitia »

sângíu, sângíe, adj. (reg.) sângeriu. Vezi definitia »

ÓPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: ópium s. n.] – Din fr., lat. opium. Vezi definitia »

HIPOSCÉNIU s. n. (ant.) zid care susținea scena unui teatru deasupra orchestrei. ◊ parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. (< fr. hyposcénium) Vezi definitia »

SEMISPÁȚIU s. n. (mat.) fiecare dintre cele două părți ale spațiului euclidian cu trei dimensiuni, împărțit de un plan al său. (după fr. demi-espace) Vezi definitia »