IRÍDIU s. n. Element chimic, metal greu, alb-argintiu, foarte dur, puțin ductil, cu temperatura de topire foarte înaltă, întrebuințat la confecționarea unor instrumente fizice și chirurgicale, a vârfurilor de peniță pentru stilouri sau, sub forma aliajelor cu platina, pentru cupluri termoelectrice. [Var.: irídium s. n.] – Din fr. iridium. Vezi definitia »

PIU interj. Cuvânt care imită piuitul puilor de pasăre. – Onomatopee. Vezi definitia »

ACERATÉRIU s. m. mamifer fosil asemănător cu rinocerul. (< lat. aceratherium) Vezi definitia »

OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium]. Vezi definitia »

CLIMACTÉRIU s.n. Fază în viața femeii sau a bărbatului când încetează funcția secreției interne a glandelor genitale. [Pron. -riu, var. climacterium s.n. / < lat. climacterium, cf. gr. klimakter – vârstă critică]. Vezi definitia »