STÁNIU s. n. Element chimic metalic, alb-argintiu, foarte maleabil și ductil, care se folosește în diferite aliaje sau la acoperirea unor metale; cositor. – Din it. stagno, lat. stannum, stagnum. Vezi definitia »

ZALHANAGÍU s. m. Măcelar. (din zalhana) Vezi definitia »

BOGHÍU s. n. dispozitiv la osiile vehiculelor de cale ferată, la înscrierea în curbă a locomotivelor și a vagoanelor. (< fr., engl. bogie) Vezi definitia »

MEZOTÓRIU s.n. Izotop al radiului, obținut prin dezintegrarea radiului. [< fr. mésothorium]. Vezi definitia »

nucíu, -íe, adj. (reg.) care este de culoarea lemnelor de nuc. Vezi definitia »