TELEOLOGÍE s. f. 1. teoria finalității, studiul scopurilor. 2. concepție filozofică idealistă potrivit căreia atât societatea, cât și natura ar fi organizate conform unui anumit scop, cu o anumită finalitate; finalism, teleonomie (1). (< fr. téléologie) Vezi definitia »

INSINUÁȚIE s. f. insinuare. (< fr. insinuation) Vezi definitia »

PSALMODÍE s. f. mod de a cânta, de a recita psalmi; (p. ext.) fel monoton de a citi, de a declama. (< fr. psalmodie) Vezi definitia »

REMUNERÁȚIE s.f. (Liv.) Retribuție, plată, remunerare. [Gen. -iei, var. remunerațiune s.f. / cf. fr. rémuneration, lat. remuneratio]. Vezi definitia »

TOXOFOBÍE, toxofobii, s. f. (Med.) Toxicofobie. – Din fr. toxophobie. Vezi definitia »