EXULTÁRE, exultări, s. f. Acțiunea de a exulta și rezultatul ei; exultație. [Pr.: eg-zul-] – V. exulta. Vezi definitia »

RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui]. Vezi definitia »

acățătoáre (= agățătoare) s. f., pl. acățători Vezi definitia »

PETICÍRE, peticiri, s. f. Acțiunea de a (se) petici și rezultatul ei; peticit¹. – V. petici. Vezi definitia »

RAȚIONÁRE², raționări, s. f. Acțiunea de a raționa² și rezultatul ei. [Pr.: -ți-o-] – V. raționa. Vezi definitia »