AUTODISTRÚGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + distrugere (după fr. autodestruction). Vezi definitia »

BLANȘÁRE s. f. opărire a cărnii, a legumelor destinate preparării anumitor conserve. (< blanșa) Vezi definitia »

nepăciuíre s.f. (înv.) neînțelegere, dezbinare, vrajbă. Vezi definitia »

zvântáre s. f., g.-d. art. zvântắrii; pl. zvântắri Vezi definitia »

CETÍRE s. f. v. citire. Vezi definitia »