APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din fr. application. Vezi definitia »

TEOMAHÍE s. f. (Mitol.) Luptă între zei. [Pr.: te-o-] – Din ngr. theomahia. Vezi definitia »

PSEUDOCREÁȚIE s.f. Creație falsă, lipsită de valoare. [< pseudo- + creație]. Vezi definitia »

CÁMBIE s.f. Act, înscris prin care o persoană se obligă să plătească o sumă de bani la un anumit termen; poliță, bilet la ordin. [Gen. -iei. / < it. cambio]. Vezi definitia »

goniografíe s.f. Desenare pe un plan a unghiurilor terestre reduse la orizont fără a le măsura. (< fr. goniographie) Vezi definitia »