decuscutá vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez Vezi definitia »

REFUTÁ vb. tr. a combate cu argumente temeinice. (< fr. réfuter) Vezi definitia »

COMPORTÁ vb. I. 1. refl. A se purta, a avea o anumită purtare. 2. tr. A aduce cu sine; (p. ext.) a necesita, a cere. [P.i. compórt, conj. -te. / < fr. comporter, it., lat. comportare]. Vezi definitia »

PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter]. Vezi definitia »

ESCORTÁ vb. I. tr. A însoți (mai ales o persoană importantă) pentru pază, pentru apărare etc. ♦ A însoți un deținut pentru a-l păzi. ♦ (Despre nave, avioane militare) A însoți nave comerciale (pentru a le proteja). [< fr. escorter]. Vezi definitia »