EXCLAMÁRE s.f. Exclamație. ◊ Semnul exclamării = semn de punctuație (!) întrebuințat după o interjecție, după un vocativ sau după o propoziție exclamativă sau imperativă. [Var. esclamare s.f. / < exclama]. Vezi definitia »

GRĂBÍRE, grăbiri, s. f. Acțiunea de a (se) grăbi; grabă. ◊ Loc. adv. (Înv.) Cu (mare) grăbire = grabnic, repede. – V. grăbi. Vezi definitia »

SILÍRE, siliri, s. f. Acțiunea de a (se) sili și rezultatul ei. – V. sili. Vezi definitia »

ADĂSTÁRE s. f. (Înv. și reg.) Faptul de a adăsta. – V. adăsta. Vezi definitia »

RECARBURÁRE, recarburări, s. f. Acțiunea de a recarbura și rezultatul ei. – V. recarbura. Vezi definitia »